Does the soul exist in modern society?

Miezul lucrurilor se frânge odios
Când pașii mici au obosit.
Caută întotdeauna sufletul frumos
Și luminează ce cu-ntuneric s-a ticsit.

Anatomie târzie

Privirea orientată spre abisul golului
Îngheață sângelui picajul vertical,
Sărace, anemicele inimi...
Cum se golesc de ser fundamental.

Ambrozie

Tăcerea-i amnezia sufletului gol
Ce scârțâie în spațiile mici
Aveam și eu un singur dor, color
Ce-a amuțit pe veci, aici.

Vinovăție

Ordonează-mă frumos de la tine pân' la Z(et)
Și prinde-mi aripile la uscat, pe nori
Așteaptă-mă cu brațele deschise-n loc de flori
Și nu potrivi răbdarea după ceasul meu defect.

Clipește doar să fragmentezi imagini,
Ce scriu cuminți povești cu noi.
O adunare simplă ce dă doi...
Trebuie scrisă-n mii de pagini.

Hei, e târziu și vreau s-adorm!
Nu uita și stinge lampa din antreu
Strecoară-ți mâna pe sub capul meu...
Hai la somn.

Colivia fără zăvor

Culege-mi răni din cele mai adânci

Când ploaia bate-n geam adormitor

Îți vorbesc drept și plâng pe brânci

Si, Doamne, de m-ai lepăda de dor...

Căci nu îmi mai găsesc răbdarea

În spații mari și cenușii,

Chipul și-a pierdut culoarea

Și, Doamne, câte ar trebui să știi.

Cum strâng din dinți și tot icnesc

Privin ecrane pixelate

Lacrimi iar mă podidesc

Și, Doamne, strânge-le pe toate.

Să-mi dai potirul ca să-l beau

Atunci când va veni să vie

Să răsplătesc răbarea...vreau

Și sufletul păstrat în colivie.

Cutez!? Cedez!

Șoptit ating zenitul
Și prăbușire în nadir primesc,
Plin de cuvinte-mi este chipul...
Permiteți-mi să vă vorbesc!

Paloarea viselor de altă dată
Mă întristează când și când;
Ori oare e o altă fată
În care somnu'-și pune dulce gând!?

Căci de-i așa candid
Subiectul pe care-l abordez
Ridic la cer soare spendid
Și nici că mai cutez. Cedez!

Un sfat pentru un prieten

Mi-aduc aminte chiar și-acum
Serile calde și cu lună plină
Când eu speram s-o luăm pe-același drum
Și cum, copilărește, să mă prinzi de mână.

Eram copii cu vise crude
Și încercam povești în doi
Nu ne-am gândit că putem include
Și povestea despre noi.

Vezi tu!? Despre asta e povestea,
Despre clipe și dezamăgiri
N-ai ezitat și mi-ai dat vestea
Că tot pe ea o cauți din priviri.

Cum gândul ți-l zguduie din temelii
Și-ai vrea ca  să se-ntoarcă
Să renunțe la copilării...
Dar ea, doar inima ți-o-ncarcă.

Poate-i cel mai prost sfat
Sau poate o să te ajute
Când stai întins, noapea în pat
Să dai cuvânt durerii tale mute.

Apoi să o izbești frenetic
De al amintirilor frumos palier
Și să redai contur fonetic
În al tău suflet auster.

Și tot așa în fiecare noapte
Până ce gândul melodios are să-ți fie
Ar trebui să treci la fapte
Ca inima să-ți fie din nou vie.