Moș Crăciun, sper să existi cu adevărat!

Aceasta este una din serile când nici măcar gândurile nu mi le mai aud, e seara când bucuria exagerată pe care ți.o impune Crăciunul ar fi trebuit să mă facă să mă îmbăt de fericire. Eei bine, m.am îmbătat, dar nu de fericire, asta.i altă poveste pe care o să ți.o spun poate acum, poate mai târziu, sau poate, niciodată! Voiam să vorbesc despre...momentul ăla din copilărie, când Moș Crăciun era un super eroul, pe care.l așteptai cu emoție de copil. Mi.aduc aminte cum îi scriam lui Moș Crăciun și nerăbdarea aia de spiriduș atomic, reușea să mă facă să scriu greșit și să o iau de la capăt. Niciodată nu reușeam pentru că Moșu' nu aducea nimic dacă scrisoarea nu era scris frumos, ordonat și destul de concisă. Eram copii și zâmbesc pentru că Jager.ul cu energizat priește oricui. De vreo câteva săptămâni mă tot chinui să.i scriu lui Moș Crăciun, dar mi.am dat seama că el nu aduce nici iubire nici băieței pe norișori și nici fericire. E un fel de materialist convins care te minte frumos punându.ți sub brad diferite obiecte de care ai sau nu nevoie. Sunt lucruri pe care oricum le poți obține. Te întristezi și mai iei o gură de alcool. Zâmbești din nou și tresari pt că ai vrea ca Moșu' să.ți asculte ruga venită din suflet pentru suflet. Și.aștepti. Nu apare nimeni la fereastră, doar niște luminițe pâlpâitoare te bagă în delir și pierzi contactul. Culorile, culorile pe care le reprezintă, reprezintă și ele la rândul lor curcubeul de gânduri care niciodaă nu reușește să.și păstreze aceeași formă, deși el are o ordine bine definită. Îmi schimb înelul de pe degetul mijlociu, pe inelar și zâmbesc din nou. Dacă nu mi te răpea, poate că acum zâmbeam în brațele tale la gura unui șemineu cu diamantul pe inelar. Îmi piere zâmbetul și oftez. Îmi mai arunc un ochi la instalația de pe geam care se zbenguie necontenit. "I.m a little drunk and I need you now" serios? piesa asta a apărut în playlist după zeci de piese. Am fost în agonie până acum. Simt cum Jager.ul se instalează.n vârful degetelor și mi.aș dori să pășesc către lumină, crezând că ești tu. Scap doar câteva lacrimi pe covor, le aud chiar și durerea în picaj și mă consolez cu uitarea. Adorm strivită de rememorare. Îmi e dor și paradoxal nu doare, ci mă omoară treaba asta. Mai înghit o dată în sec, inchid ochii, mai scap două lacrimi, privesc către poza de pe birou din care n.am avut tăria să te decupez și îmi lipesc fruntea de covor. E așa de pufos pe când corpul meu nu mai simte nici măcar firimiturile lăsate în urma.mi, de astă seară când am mâncat biscuiți cu ciocolată. Mi.am promis să nu mai mănânc seara, dar aveam nevoie de întăriri pentru a te revedea. Niciun folos. Și adorm. Dragă Moș Crăciu, pentru că anul acesta nu prea am fost cuminte, te rog, dacă poți să.mi aduci...................................Mulțumesc Moș Crăciun! Crăciunul ar fi de neprețuit fără tine! Sper că mi.ai citit scrisoarea și că mâine dimineața, chiar dacă sub brad voi găsi doar produse cu extra zahăr, să.mi găsesc liniștea în brațele iubirii întrerupte de.o necunoscută. Noapte bună Moș Crăciun, noapte bună!