Cădere liberă

Prăpastia desfrâului se erodează
Cu fiecare pas greșit, rătăcitor,
Acasă te așteaptă o inimă care vibrează...
Eu cândva actriță, tu mereu actor.

Pendul

Ce-i timpul când s-a scurs deja?
Sau clipa ce-a pierit ca o stafie?
Secunda efervescentă erija
În frică, teroare și furie.

Și-apoi, dubla întinderea de fiere
Rupând anemice file de calendar,
Cerneală proaspătă în prag de asfixiere
Era sortită să sfârșească-n felinar.

Memoria tiparniței s-a-ncețoșat
Cu cifre preschimbate-n fum
Numărătoarea inversă s-a terminat...
Deci, Doamne, câte secunde mă mai amenință acum? 

Tomnatec gând

Dacă cerul nu și-ar lua tributul
Prin ploaia lui măruntă și ucigătoare...
Și dacă fiecare picătură doare
Atunci ar fi neînvățată lecție, trecutul.

Dacă răcoarea întunericului gros
Adună spaima goliciunii-n tine
Și-ți pune pietre peste sufletul frumos
Atunci răceala-i veșnică, reține!

Dacă suflările dinspre amiază
Urnesc clopotnița cu larmă și ecou
Și viscolul cu dor acompaniază
Atunci stai drept și fi chiar tu erou.

Dacă nici ploaia, întunericul și vântul
Nu reușesc ființa să-ți doboare
Și ai pe umeri tu întreg pământul
Atunci iubirea-i boala ce-o să te omoare.

Următoarea pe dreapta: boli mentale

Bolnavii umblă cu capetele acoperite
Ca să-şi păstreze mințile...căci sufletul le-a fost suflat de mult.
Degeaba-i artificiul, gândirea-i aburită
De-o viață plină cu ploaie şi cu vânt.

Întinde arpile!

Puilor de oameni le e dat să-nvețe
A lecției de zbor stingher
E singura armură care să dezghețe
Cotlonul sufletului auster.

Nu e nici prima oară
nici ultima cădere liberă...să știi
Și de-ai să cazi, or să te doară
Aripi ce n-ai clădit din temelii.

Ci doar ai frânt și ai îngăimat,
Cuvinte pe piscuri ce nu-ți aparțin.
N-am șovăit și te-am chemat
Să-ncerci al înălțimilor divin.

Întinde aripile, ți-am șoptit timid
Când soarele orbea din față,
Aveam un singur dor nebun, avid
Să-nțelegi nenorocita și trufașa viață. 

Răsturnare de anotimp

Acoperă-mă cu o pătură sau ceva
Căci simt cum zăpezile de altădată
Brăzdează iarăși coloana vertebrală
A universului interior

Crăpături

Doar prin sufletul străpuns
Pătrunde lumina și bobul roditor,
Lasă-ntâmplarea și gândul clăditor
Să rodească frumosul ce-ai ascuns.