De vreo câteva zile, deși nu mă gândeam în viața mea că am să ajung să scriu
despre așa ceva, mă tot iau la trânte cu niște decizii de-a dreptu' cretine.
Niște decizii care nu suferă amânare, dar nici pe care le-aș lua în următoarele
20 de minute ca decizii definitive și irefutabile.
Ei bine, nu știu câți dintre voi ați picat în faza aia de "Nu îmi
pasă!", "M-am săturat de mutra ei/lui acră!", "I-aș trage
un șut în gură să se trezească la realitate!" ș.a.m.d. Cam asta simt eu de
ceva vreme! Mi-aș dori să pot să pun la punct orice mimoză care-mi iese în cale
și care nu-și mai stă în pene de atâtea figuri și ifose.
Băi frate, a dat strechea în voi? Reușiți să fie naturale măcar pentru o
secundă? Credeți că falsitatea asta ieftină vă scoate din impas? Sunteți
frustrare și cu masca asta de 2 bani, și fără ea și știți și voi, asta e cel
mai tragic!
Sunt plină de nervi și în mod normal nu mi-aș fi exteriorizat treaba asta
dacă nu regăseam aceste "mimoze" printre persoanele apropriate mie
sau poate e vorba de un PMS în plină activitate.
Cât de ignorant și arogant și...totodată IPOCRIT să fii, să te folosești de
prieteni, iar pe la spate să arunci cu rahat în ei! Băăăăăăă! Gândește-te că se
întoarce roata, dar ai prieteni suficienți de "cu bun simț" încât să
nu curețe rahatu' de pe propriile lor haine și să-ți arunce-n fața. Îți dai
seama ce umilitor ar fi să apari în fața a sute de oameni cu propriul rahat pe
fața ta, în plină ascensiune pe scara ta culturală ? Îți dai seama? Dar, ține
de prietenii pe care îi ai, că s-ar putea să dai peste alții care procedează la
fel ca tine și cu care ai să ajungi să faci concurs de "cine nimerește pe
cine cu mai mult rahat între ochi". Defapt, cu tot regretul din lume că
ajung să spun chestia asta pe față, o să ajungi să fii în întregime din rahat
dacă tu ți-l alimentezi de undeva din interior necontenit.
Ah, ce m-am răcorit, cu riscul de a ofensa pe cineva! Așa, vorbeam despre
deciziile alea...Eu, personal, mă tot gândesc la câteva lucruri de ceva vreme.
În primul rând, deși mulțumită de ceea ce fac și de poziția mea actuală, m-am
hotărât în mod de-a dreptu' idiot, să cedez locul meu unui împroșcător de
rahat, poate așa îi se mai oxigenează creierul, are 2-3 orgasme pe minut și-și
revine la starea inițială de om cumpătat, cerebral, lipsit de orgoliu. Și cobor
mai jos! Cât de rău poate să fie? Întotdeauna, sau mai tot timpul m-am mulțumit
cu puțin, doar armonie să fie la masa de lucru!
Altă problemă eeeexistențială, pe naiba! Merită să mă lupt cu morile de vânt
sau nu? Inițial am zis dom'le că io fac, că io dreg! Păi de ce? Păi pentru ce?
Păi ca să-mi pierd timpul și nervii și ultima fărâmă de suflet? Nu, clar nu!
Supoziția ca și cum eu aș mai lupta pentru vreun bărbat, acum, a picat. Îl las
în legea lui, îi las în legea lor! O adunătură de...ori eu sunt prea...
Cu alte cuvinte, leagă-mă de pat că-i omor pe toți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu