Un sfat pentru un prieten

Mi-aduc aminte chiar și-acum
Serile calde și cu lună plină
Când eu speram s-o luăm pe-același drum
Și cum, copilărește, să mă prinzi de mână.

Eram copii cu vise crude
Și încercam povești în doi
Nu ne-am gândit că putem include
Și povestea despre noi.

Vezi tu!? Despre asta e povestea,
Despre clipe și dezamăgiri
N-ai ezitat și mi-ai dat vestea
Că tot pe ea o cauți din priviri.

Cum gândul ți-l zguduie din temelii
Și-ai vrea ca  să se-ntoarcă
Să renunțe la copilării...
Dar ea, doar inima ți-o-ncarcă.

Poate-i cel mai prost sfat
Sau poate o să te ajute
Când stai întins, noapea în pat
Să dai cuvânt durerii tale mute.

Apoi să o izbești frenetic
De al amintirilor frumos palier
Și să redai contur fonetic
În al tău suflet auster.

Și tot așa în fiecare noapte
Până ce gândul melodios are să-ți fie
Ar trebui să treci la fapte
Ca inima să-ți fie din nou vie.