Întinde arpile!

Puilor de oameni le e dat să-nvețe
A lecției de zbor stingher
E singura armură care să dezghețe
Cotlonul sufletului auster.

Nu e nici prima oară
nici ultima cădere liberă...să știi
Și de-ai să cazi, or să te doară
Aripi ce n-ai clădit din temelii.

Ci doar ai frânt și ai îngăimat,
Cuvinte pe piscuri ce nu-ți aparțin.
N-am șovăit și te-am chemat
Să-ncerci al înălțimilor divin.

Întinde aripile, ți-am șoptit timid
Când soarele orbea din față,
Aveam un singur dor nebun, avid
Să-nțelegi nenorocita și trufașa viață.