Tomnatec gând

Dacă cerul nu și-ar lua tributul
Prin ploaia lui măruntă și ucigătoare...
Și dacă fiecare picătură doare
Atunci ar fi neînvățată lecție, trecutul.

Dacă răcoarea întunericului gros
Adună spaima goliciunii-n tine
Și-ți pune pietre peste sufletul frumos
Atunci răceala-i veșnică, reține!

Dacă suflările dinspre amiază
Urnesc clopotnița cu larmă și ecou
Și viscolul cu dor acompaniază
Atunci stai drept și fi chiar tu erou.

Dacă nici ploaia, întunericul și vântul
Nu reușesc ființa să-ți doboare
Și ai pe umeri tu întreg pământul
Atunci iubirea-i boala ce-o să te omoare.