Ceasul din urma

Imi plange ingerul pentru ca l.am suparat prea tare . Imi plang ochii pentru ca nu incetez sa.i obosesc. Imi plange inima pentru ca.m ranit.o, pentru ca o invelesc intr.un cocon , asemenea unui paianjen ce.si pastreaza ultima bucurie , ultima alinare, ultima prada [o biata musculita careia ii era sortit sa moara ] intr.un manson tesut cu indemanare , un fir subtire de.o calitate inegalabila . Nu in ultimul rand imi plange trupul pentru ca nu sunt in stare sa.l pastrez alb timid si delicat , ci plin de pete movulii si dureroase .
Simt durerea pana.n maduva oaselor si ma inghesui speriata in coltul camerei . Imi rod unghiile pana.mi sangereaza si ma rog ca umbra aia ce se clatina pe tavanul rece sa nu mai apara .
Aud numai clinchetul obositor al sticlelor sparte , voci suprapuse la intensitati diferite si...liniste , alta victima.
Blestem tot ce ma inconjoara si continui sa citesc ,citesc pana ce cerneala nu se mai distinge din cauza lacrimilor , insa eu ma prefac ca citesc .
Imi e peste putina fara acel 'cineva' care , odata , imi acorda cel mai mare sprijin moral . Dar nu ma sfiesc sa lupt . O sa lupt pana cand puterile mi s.or slei de pamant , ca orice muribund , mi.oi privi ceasul din urma si.mi voi inchide cu parerea de rau ochii calzi ce.au privit atatea nedreptati carora ,insa , nu le.a putut tine piept .