Lamaie!

Un miros de lamaie verde imi alinta simtul olfactiv. O visare pura de iarna , un scrasnet de scaun , ciocolata calda si manusi pufoase . Aroma imbie incaperea prin simplitatea si misterul acestuia. Parfumul lui si.a pus amprenta aia , undeva .
De.a lungul unor strazi lungi si luminate iresponsabil , imi zbengui fericirea pe mijlocul unui drum ce nu duce spre Paradis , un Paradis exact ca in desene animate : cu tapet roz si ieftin , floricele multicolorele aranjate simetric in decor si curcubee pale si pline de sclipici alb . E un drum oarecare ce ramane alene in spatele nostru .Ma tine strans de mana . Continua sa miroasa a lamaie .
Masini vechi si noi , cu airbag , fara frane si portbagaj , cu volan rosu , fara , incep sa apara. Ma intristez , insa.mi cumpara intristarea cu o gumita din aia buna .
Ma despart cu greu de parfum si de el , insa mainile.mi miros identic si asta doar pentru ca adora sa ma joc cu degetele pe gatul lui .
Maine , maine voi putea sorbi ,din nou, din privirea lui copilareasca si din lamaia cea verde.