Era o vreme in care , doream ca totul sa se prapastuiasca in negura purpurie a universului.Era o vreme in care chemarea sublima a pamantului punea stapanire pe sufletu.mi imbarbatat de necunoscut. Exista , exista acel glas intoxicat cu nicotina care.mi striga numele.
Nu reuseam sa deslusesc nimic . Mii de suflete bociferand ,ca si alungate.n Infern , imi taiau calea . In cautarea unui sens , recrutam zeci de nonsensuri. Vocea aceea ragusita a renuntat de mult sa rosteasca acelasi cuvant , cand eu nici nu ma oboseam sa mi.l insusesc.
Mie nu imi pasa ca totul avea sa se prabuseasca in urma mea si sti de ce?! Pentru ca viitorul meu avea sa.mi surada cat mai repede. Si iata ca astazi , pot spune ca am avut dreptate !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu