De ceva vreme am fost proiectata undeva pe un tavan alb imbacsit care ma strange de maini, imi usuca pielea si …ma simt ca la carcera..
Defapt ce vorbesc eu aici, nu stiu ce e aia o carcera dar stiu ce e durerea. Si revenind la tavan….Da, tavanul.. am ametit si vad sticle sodomizate de goliciune si infinit cu turbulente majore …halucinatia unei dimineti imbatate in ginseng. Treaba cu gravitatia imi frustreaza existenta.
Vreau jos si vreau acum! Ajuta.mi anorexia sa se dezlipeasca de nebunie, scoate un servetel din cutie si sterge.mi degetele de dulceata. O senzatie ieftina, ca si dulceata de altfel.
Se prelinge, cade indiferenta pe pleoapa ta stanga care se bate neincetat cu zahar pudra si chilimbar si poate si niste var stins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu