Aici, ai putea sa plangi pentru ca aici...aici e taramul in care suspinul ni.i ruda de sange. In valea lacrimilor adanci ma gasesti si pleci. Te intorci si nu.ti mai pasa.
Privit.am amandoi cum soarele se.ascunde dupa draperii,cum luna ne priveste si ea sfioasa.
Intinsi pe o bucata de metal calda si vizitati de lighioane obisnuiam sa evadam in noptile cu luna plina. Departe,caci da,in orasul interzis si aerul are propria lui taxa.
Sacrificii enorme pt a ne privi,sacrificii pe care le faceai.Te.am derutat? nu.i nimic, te.ai razbunat!
Aici si chiar acum zambim sub pecetea unui secret banal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu