Sfarsitul unui nou inceput

Huf, totul functioneaza pe principiul unei masini de spalat, totul mi-e atat de sus acum, la uscat. Ma plimb inconstienta prin mintea lui intregita de vreme. Nici mie nu.mi vine sa cred, nici mie nu.mi vine sa cred ca ma apuca tremuriciul gandindu.ma ca doar lumina din spatele cortinei mai e aprinsa.
 Un actor ratacit isi da pe gat suta de whiskey, priveste in gol. Centrul pamantului il asteapta caci dorinta a fost raspandita in vazduh de catre adierea siropoasa a unei nopti de primavara.
Printre zeci de cosmetice raspandite pe masa scorojita de vreme isi asterne capul. Fata continua sa.i fie palida. Zambeste inconstient si ochii.i sunt limpezi ca ai unui copil. Mai soarbe inca putin din licoarea turnata de mine acum cateva minute. Nu se oboseste sa.si dea masca jos, intotdeauna a crezut ca isi va acoperi toate problemele cotidiene cu ea. Continui sa.l privesc cu un soi de izbucnire posesiva, cu bratele parca deschise sa.i cuprinda corpul intrat in latenta. Totul se invarte promitator.
Dintr.o inghititura, da pe gat toata taria, tranteste paharul pe masa si cu furie prin vene incepe sa bolboroseasca ceva in crescendo:
- Nu, nu, nu totul e relativ aici! Trebuie, trebuie sa plec, trebuie sa.mi iau bagajul si sa plec. Nu mai mi.a ramas timp...Daca voi mai ramane, voi fi nevuit sa.mi leg trecutul de sufletul tau aflat la inceput de drum, de o balerina, de puritatea oferita de unica ta rochita alba, de corpul tau ajuns la maturitate insa neatins. Trebuie, chiar trebuie sa plec!
N-am inteles nimic, am tras aer in piept si am continuat sa.l privesc fara o focalizare amanuntita a actiunilor si a lucrurilor pe care si le trantea intr.un geamantan vechi de.un cafeniu suparator. Era agitat si incerca sa gaseasca cateva cuvinte, probabil pentru a ma face sa inteleg,ca un om mare, insa eu intelesesem deja. Nu m.am obosit sa zic nici eu nimic. Ma lipeam de podea cu rapiditate.
Dupa fosnete neincetate prin dulapuri si.a luat sacoul lui pretios de tercot si din usa a taraganat niste cuvinte, parca si le.ar fi spus pentru el. Inca o data, nu m.am obosit sa.l intreb ceea ce ingana in tocul usii, miscandu.se dupa un picior pe altul ca atunci cand un barbat isi asteapta sotia pe partea exterioara a unei cabine de proba.Nici macar nu am putut sa.l privesc in ochi, caci lumina unui bec chior nu ma ajuta deloc.
A plecat! El chiar a plecat!
Rochita cea alba incepuse sa.mi stranga coapsele violent. Cu ura si dorinta de resemnare copilareasca trag de ea pana reusesc s.o sfasi in bucati si bucatele. Trantita la podea, privesc spre tradatorul 'cela galben ce.mi creaza o stare de voma asociata cu un gust de curmale uscate. Ma simt ca intr.un carusel din care nu pot scapa, ce ma roteste haotic de 5 ori pe secunda.
Secunde pretioase am pierdut in cuva masinii de spalat. M.am ridicat. Sudoarea mi s.a imprietenit cu carsaful meu pe cat de alb pe atat de negru. Yeppy, Yeppy rupt in bucati, zace imprastiat prin tot patul!
Azi, azi mi.am ucis actorii si pe Yeppy!