'90's pain

Expeditor: Irina Stoica
Destinatar: Romi Goagă
An: 1990

Am în față fotografia ta. Te privesc și ochii mei te mângâie, te dezmiardă pe ochi, pe păr, pe buze.Buzele tale care au rostit cuvinte ce nu mai pot fi uitate. Ochii tăi spre care îmi era teamă să privesc, îmi era frică să nu citesc în ei adevărul, adevărul pe care șoaptele tale m.au făcut să.l întrevăd.
Te iubesc! Nu m.am gândit niciodată că o să te iubesc atât de mult. Nu m.am gândit niciodată că o să mă faci să sufăr atât de mult. Mă iubeai, sau așa ai lăsat să se.nțeleagă la începutul prieteniei noastre? Cu un singur gest simplu și urât, ai vrut să distrugi totul și din cauza EI ni s.au întâmplat atâtea. O urăsc, o urăsc pentru că a vrut să mi te ia!
Îți privesc din nou chipul, chipul tău drăgălaș și dulce, chipul tău pe care l.aș fi urât cândva, dar pe care acum, îl iubesc și mai mult.
Te iubesc dragul meu cum nu cred că te.a iubit nimeni vreodată. Îmi curg lacrimi pe obraji, bobițe de lacrimi care vor să fie lacrimi de fericire, dar tot ce.a fost urât între noi îmi revine iar și iar în suflet și mă.nfioară.
Totuși...tu ești visul meu, visul meu dintr.o noapte de vară!
MEREU ACEEAȘI CARE TE IUBEȘTE !