În nopțile cu lună plină
Nu trag draperiile și plâng
Scot vălul de pe pianină
Și ale mele gânduri mi le cânt.
Praf greoi și zăduf de primăvară
Îmi inundă a inimi-ncăpere
Pianina tot acolo, solitară
Și bucuroasă de-a noastră revedere.
M-așez domol cu chip febril
Să o cuprind cu degetele toate,
Așa cum strange un copil
Sticluța unui biberon cu lapte.
Ah! Ce dor teribil m-a cuprins
Și ce liniște amară
Partiturile-s de-ntins...
Cu ce să-ncep întâia oară?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu