Rămâi tu, plec eu.

La ce mai vii
Când n-ai de gând ca să rămâi?
Sădești în mine doar lămâi
La ce mai vii?

Un cuvânt și-un semn de exclamare
Le-ai dat pe fugă înainte ca să pleci
N-ai înțeles a liniștii chemare
Un pat greoi cu două inimi reci.

Când vei păși pe pajiștea din fața casei
Să-ți vină-n minte doar un singur gând
N-am să mai cred în ochii tăi mișei
Ba lăcrimând, ba spumegând.

Și cu fiecare pas pe care-l faci
Călcâiul lui Ahile să te-apese
Să ai grijă pe unde-ai să mai calci
Și drumuri să n-alegi din cele alese.

Am să îți urmăresc plecarea
Cu capul sus și făr' de clocotei
N-am să-mi acopăr fericirea
C-un văl de doliu pus pe ochii mei.

Am să dezbrac ușor ușor
Strânsoarea rochiei vulgare
Și cu fiecare ceas trecut, otrăvitor
N-am ce să-ntreb, dacă te doare.

Am să m-afund în imaculatele cearsafuri
Ale saloanelor de izolare
Cuminte-am să aștept ale doctorilor prafuri
Diagnostic: înnebunită dup' a ta plecare.