Gândul, ah gândul meu de-o șchioapă
Amarnic mă mai strângi în sacul tău cu datorii
Și de-ar fi ca-n noaptea asta să mai vii
Te-aș arunca cu tot cu-a ta idee-n groapă.
Să vezi cum e să-ți picure sărat pe-al așteptării ceas
Și cum-nserarea se prăvălește peste tine
Să taci de te vei cățăra pe mine
Căci, altfel, alături n-ai să mai cunoști vreun pas.
Și de-ți e dor să tălmăcești din glasul tău
Al amintirilor cufăr cu fiere
Mai bine scrie-mi scurt cu iz de reprimare
Atunci când nu te doare și doar îți este rău.
N-am să promit c-am să te bag în seamă
Așa cum tu m-ai păcălit de-atâtea ori
Că n-ai să declanșezi nicio alarmă
Când furam inimi congelate dimineața-n zori.
În schimb, te las să zbori până la el și înapoi
De ce mă-ntrebi? Cum care el?
Gând flămând și-un pic tembel
Să vezi cum se mai simte când nu e lângă noi.
Să fii atent, să nu faci prea multă larmă.
Pentru că știu că ești cam guraliv,
Limbarița ți-o liniștesc cu adeziv.
Și de vei vrea să zici ceva, dă-ți o palmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu