Din ce cenușă ți-e făcut sufletul?

Și-am să scriu acum, aici pentru că așa e când te arde pe interior. Verși cu apa și lași fumul să se ridice încet la cer. Îmi duhnește sufletul a tine și doar văzduhul se mai bucură de noi.

Și-am să scriu despre tot ce mișună prin foc. Ca argintul viu îmi umblii prin vene și mă sufoci cu o tăcere asurzitoare. Sărutările nu fac decât să sufle-n cărbuni și să mă aprindă mai tare. Mai toarnă cu apă, nu mă lăsa să ard grăbită și să mă irosesc atât de timpuriu în întunericul primăverii.

Zâmbesc și-mi aduc aminte de momentul în care plănuiam să udăm împreună o grădină cu răsad de roșii, zemoase și perfecte. Voiam să creștem împreună, nu să ne stingem unul pe celălalt cu apă de la chiuvetă.

Și mai toarnă înc-un pic pentru nopțile în care nu dormeam, pentru nopțile în care ridicam focuri de tabără doar pentru noi, cu noi, despre noi și pentru nopțile în care visam...în noi doi visam. Ai turnat prea multă apă, blegule, nu mă lăsa să mă înec! Întinde-mi mâna aia pe care mi-ai întins-o întotdeauna și pe care am prins-o strâns în a mea. Era brațul de care m-aș fi legat ca bandajul de rană și nu șovăiam când încercam să închid rana ce încă mai supura de la bandajul ăla îmbibat în fiere și rău pe care-l aveai când ne-am cunoscut.

Mai suflă un pic cu cuvinte dulci, iar apoi picură cu gânduri curcubeu. Am prins culoare, vezi!? Mi-ai dat culoare! Acum pot să împrăștii culoare peste noapte și peste tine, vezi!? Și uite că începe ploaia. Tu nu te mai străduiești să reaprinzi vreascuri cu dor și nici natura nu ține cu noi. Înghit în sec și vreau să mă salvez de una singură. Mă pierd în propriu meu suflet ce fumegă alert. S-a stins și, totuși, încă arde în drum spre nicăieri. Nu ești aici să mă vezi. Încerci să aprinzi un alt foc, pe cuburi de gheață și fără chibrituri. 

N-am să mă ridic ca pasărea pheonix după ce a fost turnată atâta apă peste mine. Voi rămâne captivă în cărbunii transformați acum în cenușă. Atât te mai rog. Strânge-mă...pune-mă la loc, închide responsabil borcanul ca să fii sigur că nu mă vei risipi din nou, etichetează-l și scrie așa: „ Această persoană a apărut în mod subit și total neașteptat în viața mea, mai ales într-un moment în care simțeam nevoia de a avea pe cineva lângă mine. Nu mai plecasem de foarte mult timp cu zâmbetul pe buze de undeva și uite că tu ai reușit să-mi provoci acel zâmbet. Mi-aș dori să am ocazia de a-ți demonstra că sunt și că pot fi ok. P.S. Abia aștept să te pot lua din nou în brațe."