In fiecare dimineață mă trezesc cuprinsă de vraja aceluiași vis. Poate unul perfect, un happy end emoționant. Tu, tu mi.ai furat visele cele rele și le.ai înlocuit cu vise dulci cu gust de portocală coaptă, cu miros de levănțică, cu trup de cașmir.
Mă trezesc cu perna în brațe sperând ca tu să fi în locul ei. Nu deschid ochii, mă mai îmbăt câteva secunde cu dorința arzătoare de a te avea, de a mai visa încă puțin.Totuși, deschid ochii, privesc tavanul unde ți.am scris numele cu ruj roșu, chiar deasupra capului și zâmbesc, zâmbesc...zâmbesc până ce lacrimile.mi șterg zâmbetul și îmi strică dimineața.
Era poate una din acele dimineță perfecte când soarele ar trebui să.mi mângâie fața, ca mirosul de cafea să mă ridice din pat, iar tu să mă aștepți cu brațele deschise în pragul ușii.
Azi, azi sunt bolnavă...bolnavă de atâta visare. Nu mă pot ridica și continui să privesc numele pe tavan. Mama, mama care nu știe niciodată ce.i în sufletul meu îmi spune "Numele ăla e la fel de departe ca și persoana, inima lui e la fel de rece și palidă ca tavanul ăla nenorocit pe care mi l.ai mânjit de ruj...nu.ți găseai alt loc în care să pictezi tu nume de minunați, că numai de minunați ai avut parte"
Băi, asta mă dărâmă, mă face să șterg tot, să văruiesc...să uit...
Și revin, revin asupra desenului și.l accentuez...poate,poate va continua să.mi dea contur viselor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu