O brioșă și-un pahar cu lapte- Part III

...da, de.o poză destul de veche, deoarece Hope părea doar o adolescentă, iar bărbatul de lângă...bărbatul de lângă? Nu semăna nici pe departe cu cel căruia Hope îi jura iubire veșnică într.o altă poză. Fix în acel moment ea se întorcea cu cele două pahare de lapte cald și cu brioșele aduse de mine.Eu continuam să privesc hipnotizată către poza respectivă și cu siguranță mi.a văzut reacția pt că m.a și întrebat de ce stărui atât de mult asupra pozei, însă n.am pus decât o simplă întrebare ca s.o nimicesc complet. - Cine este bărbatul care te ține în brațe și căruia.i zâmbești școlărește cu gura până la urechi? A șovăit câteva secunde, după care a început să.mi înșiruie întreaga poveste: S.a întâmplat cam așa,a zis ea, era o zi de martie, nu.mi mai amintesc data, 27 cred, aveam 19 ani pe atunci, el 30. Ne.am cunoscut pe o stradă din București, super random, într.un cafenea liniștită și am căzut de comun acord să păstrăm legătura. Primeam zeci de scrisori de la el, mai târziu mailuri și tot așa. Totul părea ireal și prea frumos, până când...până când, după o plimbare prin Cișmigiu, unde de altfel este făcută și fotografia asta, mi.a spus că s.a hotărât să se căsătorească cu prietena soră.mii de la facultate. Știi, la început am început să râd și să.i fac complimente asupra glumelor bune pe care le face, nu am luat.o așa, ca pe o hotărâre reală. Daaar, nu mai primeam mail.uri, la telefonul nu.mi mai răspundea atât de des, iar atunci când voiam să.l văd, îmi băga tot felul de scuze idioate, iar asta m.a pus pe gânduri. Bineînțeles că am pierdut contact cu raționalul în momentul în care am găsit.o pe soră.mea acum 6 ani, într.o dimineață de sâmbătă, dichisindu.se. Atât mi.a spus" se căsătorește Cindy, sunt în întârziere, dă.mi cheile de la mașină, sper că ai benzină suficientă" Din ziua aia nu am mai interacționat cu nimeni până în momentul în care am reușit să.mi fac un prieten deși în sufletul meu era, același Kevin, și nici la un an diferență, m.am căsătorit. De aproximativ 5 ani încerc să mă vindec de drogul Kevin, iar soțului meu Îi spun "te iubesc" cu un alt nume pe buze. Într.adevăr acum nu mai arată la fel, au început să.i apară riduri, s.a îngrășat foarte tare, dar poartă același zâmbet amețitor, numai că lângă altă femeie. Tocmai l.am revăzut de curând, alături de soție și...surpriză, împingând alene de.un cărucior roz cu o mogâldeață zâmbăreață înăuntru. N.am reușit să.mi stăpânesc emoția unei reîntâlniri după cei 5 ani de când nu am mai știut efectiv nimic de el, și l.am salutat timidă, l.am privit în ochi și.am rupt.o la fugă către ieșire. De aproximativ două săptămâni, bărbată.miu s.a mutat la maică.sa. A spus că el a obosit să.mi tot tolereze nebunia și tristețea fără ca eu să le lămuresc originile. Cam asta e, acum mi.am redecorat casa, merg zi de zi la shopping, o dată pe săptămână merg la hipodrom și călăresc, dar nimic din toate astea nu mă face să.mi scot imaginea aia din cap..poate d.asta am ajuns să mă plimb cheaună pe străzi.Kevin e ca și pierdut, din clipă.n clipă aștept foaia cu data prezenței la divorț, iar cât despre starea mea de spirit... Și s.a oprit...ar fi vrut probabil să mai continue, dar lacrimile au doborât.o. După câteva minute în care am reușit s.o calmez, am luat la mine acasă pt a nu se mai simți așa singură. Greșeli fatale, greșeli pe care le facem cu discernământ sau nu, greșeli pe care nu ne.am dori niciodată să le repetăm, dar paradoxal, gheruțele răutății atrag inimile mult prea fragede într.un întuneric din care, ieșirea la lumină se face doar pe baza unei extra.taxe: depresie condiționată.